Need.Sleep.Now.

De când sunt în Cluj am o problemă cu somnul noaptea. Nu pot dormi. Nu ar fi ceva foarte tragic, având în vedere că e vacanţă, nu muncesc de dimineaţă. Dar acum trebuie să mă duc la bibliotecă. Biblioteca universitară care, draga de ea, are program de la 8 la 14. Şi cum de obicei somnul îmi vine pe la şapte dimineaţa, nu mă pot trezi la 8 ca să citesc Moliere şi Blaga în sala aia de lectură, pe care, apropo, o urăsc profund.
Am încercat de toate. De o săptămână nu am mai băut cafea (by the way, mor de dorul ei),  nu am mai băut nici ceai negru sau verde, am trecut pe ceai de tei, am fugit ca să mă obosesc, am citit până mi se închideau pleoapele, am încercat şi cu lapte cu miere, mi-am planificat ziua ca la ora 11 să dau stingerea.Am încercat chiar să mă uit la televizor. Şi nimic. Chiar dacă mă simt obosită şi mai casc câteodată, când închid lumina…puf…somnul dispare. Am încercat să adorm cu lumina aprinsă. Nimic nu merge. Când trebuie să adorm se dă bătălia.
Stau, stau, aştept să adorm, închid ochii, deschid ochii, mă întorc de pe o parte pe alta, îmi pică ursul pe jos, la naiba, trebuie să ridic ursul că fără el nu adorm, iau ursul, mă pun iar în pat, aştept, aud greierii de afară, iar la naiba că trebuie să închid geamul că e prea “mare gălăgie” de la greieri, închid geamul, mă pun iar în pat, aştept, mi se face sete, mă duc în bucătărie să beau apă, daca sunt în bucătărie hai să fumez şi o ţigară, beau apă şi fumez, mă întorc în pat…şi iar de la capăt….uf, nu merge.
Dacă e să mă gândesc mai bine, da, sunt disperată. Vreau să dorm noaptea. Vreau să visez. Vreau să visez foarte mult. De fapt, cred că mai ales de asta vreau să dorm noaptea. Nu pentru biblioteca aia neapărat, că oricum încerc să mă eschivez cât mai mult de la citit/studiat. Vreau să visez frumos şi pufos. Makes me happy. Trebuie să plec poate din Cluj iar o perioadă. Cred că rutina şi statul prea mult timp în acelaşi loc îmi provoacă insomnii.

Toamna se numără…

În momente de maximă plictiseală, în care caut orice altă activitate ca să nu învăţ pentru examene şi nu dorm, mai caut prin lepşele pe care le-am primit. Următoarea mi-a fost dată de către Anda şi se numeşte “Top 10 artişti-muzicieni-actori buni”. Prin buni bineînţeles că nu ne gândim la cei care papă tot din farfurie, duc gunoiul şi spală vasele. Prin buni ne gândim la bunoci(ca să folosesc un termen “popular”). Ar trebui să ofer o descriere la fiecare şi o motivaţie… dar nici măcar nu am găsit 10 oameni.

So… My top 10(devenit top 8, din motive de criză)

8. Johnny Depp

Filme memorabile: Secret Window, Edward Scissorhands, Cry-Baby, Don Juan DeMarco, Chocolat, Pirates of the Caribbean etc.

Bonus points: SpongeBob SquarePants: SpongeBob vs. the Big One

7. Ethan Hawke

Filme memorabile: Reality Bites, Dead Poets Society, Alive, Before sunset/sunrise.

Deşi a îmbătrânit vizibil păstrează acel “je ne sais quoi” pe care îl avea în Reality Bites.

6. Thom Yorke

Radiohead. Scrie versurile formaţiei şi asta îmi spune destul de multe despre el. A…Tocmai l-am văzut live, în concert. Hubba-hubba:))

5.Markus Eklmayr

Saxofonistul din Parov Stelar and Band. The sexiest sax player alive.

4. Brandon Boyd

Vocea Incubus. Cântă, pictează, scrie foarte fain, arată foarte bine şi are muuulte tatuaje foarte inspirate.

3.Ryan Gosling

Filme memorabile: Stay, Lars and the real girl, The Notebook.

Aveam o mică-mare obsesie pentru el în liceu (eu şi tot 12C, that is). Când, în The Notebook, zicea “If you’re a bird, I’m a bird” jumătate din fete se puneau la bocit, jumătate leşinau de emoţie. Din fericire, mă aflam în prima jumătate. Anyway, liceu s-a terminat, visele despre Feţi Frumoşi sau iubiţi romantici cu replici inspirate au trecut, iar eu între timp am dat peste multe alte filme bune cu el. Stay este (momentan) filmul meu preferat(îl recomand oricui), iar Gosling este (acolo) cel mai bunoc artist sinucigaş şi depresiv.

2. Dregen

Chitaristul de la Backyard Babies.  De obicei la concerte nu mă exteriorizez, nu ţip. Concertele Backyard Babies sunt o excepţie.Old skull rock’n'roll. I go really wild.  Mulţi prieteni îşi dau ochii peste cap când aud de Dregen. Men Dregen är mycket sexig. Mai ales pe scenă e incredibil, când pupă microfonul sau strigă “Come on baby”;))

1. Edward Norton

Filme memorabile: American History X, Fight Club, The Illusionist, The Italian Job, Frida(personaj episodic).

Nu ştiu de ce el e pe prima poziţie, dar e. Poate din cauza zâmbetului adorabil, a ochilor albaştrii, a rolurilor excepţionale. Nu ştiu.

P.S.: Nu îmi pasă dacă cei enumeraţi mai sus sunt gay, căsătoriţi sau au prietenă/prieten. În mintea mea chiar nu contează:P

Un radio fară ochelari sau obiective

Şi aşa mi-am luat rămas bun de la vară. Praga rămâne printre oraşele mele favorite. Deşi de data asta nu am stat nici măcar 24 de ore, it really got to me. Fiind oraşul natal a lui Franz Kafka, mi-am luat şi eu să citesc pe drum “Metamorfozele” (ca un turist cu acte în regulă) . Nu am citit prea mult, deoarece după vreo trei ore de mers pe jos şi mers cu tramvaiul, am uitat că am ochelarii în geantă şi i-am spart. Partea rea e că nici bine nu mi-am revenit din şoc şi după vreo două ore mi-am pierdut şi un obiectiv de la aparatul de fotografiat. Partea şi mai rea e că era prima dată când primisem undă verde de la împărăție (adică de la ai mei) să iau obiectivul cu mine, drept răsplată că aparatul a convieţuit fără mari probleme un an lângă mine. Partea şi mai rea e că am numai o poză făcută cu obiectivul (mâna mea pe care Leni a desenat un iepure fără urechi ce aduce mai mult a o focă). Oh well, trebuie să mă mulţumesc iar cu vechiul obiectiv.
Acum un an eram în Vamă, la concert Ţapinarii. Concert care nu se compara deloc cu cel din seara precedentă(Kumm), dar la care am cunoscut o persoană care deşi ulterior nu a însemnat prea mult, a distrus prea multe. Anyway, la un an după sunt în Praga, la concert Radiohead. Îmi vin în minte versurile lui Dr. Seuss din “Oh, the places you’ll go!”. “And will you succeed?/Yes! You will, indeed!/(98 and ¾ percent guaranteed.)”.
Concertul a fost frumos. Nu au cântat Creep, nici Paranoid Android, nici Karma Police. Nu au cântat No surprises, deci nu a fost cel mai incredibil concert. “Nimic nu e desăvârşit”. Dar a fost frumos. Au cântat multe piese lente aşa că am oscilat între o stare de somn groaznică şi o melancolie/depresie puternică. M-am pierdut de Leni prima parte a concertului,dar până la bis din fericire ne-am regăsit. La bis -True Love Waits m-a cam atins şi spre ruşinea mea m-am cam smiorcăit. Eh, sezonul e de vină. După concert am luat un taxi (foarte scump, by the way) până la gară. După şapte ore de mers cu trenul şi un zbor plăcut cu avionul am ajuns acasă.
Vara e gata. Mai e o săptămână şi începe luna septembrie. Mare, Vienna…de abia aştept. Dar săptămâna care a rămas din august pare că va fi ok. Nu sunt taxiuri foarte scumpe în Cluj, acasă nu am unde să îmi pierd lucrurile (şi nici ele nu au unde să mă piardă). Mai am nevoie numai de un fotoliu imens şi pufos în care să îmi savurez ceaiul sau cafeaua şi să citesc. Şi mai am nevoie de un amic patruped. Oricum, visele mele despre fotolii şi cărţi ridică problema ochelarilor, pentru că momentan nu mai văd. (Perfect timing-încep restanţele). A doua pare a fi pe jumate rezolvată:D

A fost

Ciudat cum lucruri mărunte ce au un iz de trecut aduc inundaţii de amintiri. Mi-am cumpărat azi un ceai. Un ceai a cărui miros m-a trimis cu gândul în locul unde am învățat prima dată să merg cu bicicleta…şi unde mi-am cumpărat primul pachet de țigări (Corona)
Prea multe amintiri şi prea vii. Verile răcoroase,agitaţia din faţa casei cu târgul din fiecare luni, turta dulce pe sfoară, sacii cu jucării din ouăle kinder(sute de jucării la fel), Muki, dulapul verde cu uşă stricată în care era zahărul, feliile de pâine de două degete tăiate de Dudu, Flavia, cel mai bun ceai de mentă, covoarele spălate la Criş, bucătăria cu aerul prăfuit, coşul de nuiele de lângă geam, Dacia roşie, culesul de “pitoance”, pînzele brodate cu fir roșu de pe pereți, portretele unor tineri bunici
Dar, deși mirosul trezește amintirile, gustul nu corespunde. Probabil nici realitatea nu se mai suprapune cu lumea din capul meu. Cei mari au îmbătrânit, cei bătrâni au murit. Paradisul copilăriei mele s-a dizolvat în secundele ce au trecut. Secunde ce distrug minunăţia clipei când se transformă în minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani. Totuşi, sper că nu au distrus copilul ce se juca în corcoduş, pentru că el încă aşteaptă să se întoarcă acolo. Acum că îmi amintesc, aud aceleaşi bătăi ale inimii ca şi atunci când stăteam în motor cu Alex şi ne puşcau fălcile de la zâmbetele imense ce ne patronau faţa.
Nu am mai fost acolo de cinci ani. Nu am mai fost acolo de când am crescut(?). Mi-e dor.

De ce o morsa?

Azi, cautand ceva pe youtube , am dat peste noul clip Kumm, la mult-prea-controversata melodie Morsa. Atat am asteptat videoclipul asta, mai ales ca iORDACHE a facut si el un clip la aceasi piesa (care mi se pare genial).

Din pacate videoclipul nu-mi prea place. Are anumite greseli care (chiar daca poate sunt lasate intentionat) ma cam enerveaza.

In primul rand, nu inteleg de ce la inceput Oigan canta o mica parte din solo, apoi ia o pauza in care se vede ca vorbeste cu cineva, ca mai apoi sa continue sa cante ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. E intentionat sau nu? Si daca da…de ce?

Ok, apoi, de ce ia Catalin chitara aia? Se vede clar ca nu canta la ea. Si nici macar nu incearca sa mimeze ca ar canta. Se tine de ea pret de cateva secunde cat tin versurile si primul refren, ca mai apoi sa o lase jos.

“Aurele” sunt cam suparatoare si ele. Inteleg ca se vrea ca baietii sa fie un fel de paper dolls. Dar albul ala intra peste imaginea lor, nu se mai vad baietii clar(2:12-2:16), cateodata sunt la locul lor si altadata nu, Paul nu prea are aura… Iar la 1:39 Andras nu mai are o mana.

Apoi, cand sunt cu capul in jos(adica sub mare, desi daca nu erau morsele alea care sa inoate, backgroundul din spate nu m-ar fi convins ca e un peisaj subacvatic) de ce imaginea e in oglinda? Se vede pe tricoul lui Andras ca imaginea e invers. Poate ma leg prea mult de detalii, dar imaginea aia sucita nu-mi place.

Clipul are si parti bune, nu zic nu. Ideea cu valurile de hartie e foarte ok, imi place luna aia. Dar dupa cat am asteptat sa fie lansat, personal, speram sa fie facut un pic mai profi.

Oh well, acesta e videoclipul.

(e mai interesant cel facut de iORDACHE-parere personala)

there’s no point to any of this

vremea azi e ca naiba…soare, nori, soare, nori. ametesc.

as merge la mare dar nu pot. as merge acasa dar e prea departe.  as vorbi suedeza, dar n-am cu cine. as citi ceva interesant, dar tot ce citesc ma dezamageste. as iesi afara, dar e prea zgomot. as merge in viena, dar e mult mai departe. as fuma, dar nu mai am tigari. as asculta muzica, dar ma doare capul. as scoate afara  musca asta enervanta, dar geamul e inchis.  as dormi, dar sunt prea odihnita. as purta o rochie bej, dar s-ar face gri. as salva toata lumea intr-o zi – azi- dar stau pe loc.

it’s all going wrong here. today.

Watumi

Watumi Festival & Fringe le da intalnire artistilor si publicului si o face intr-un mod inedit, la Brasov, in perioada 22 – 26 iulie. Sute de artisti, tot atatea spectacole si happening-uri in fiecare zi, parteneri, voluntari si bineinteles publicul vor construi impreuna atmosfera, culoarea si forfota marilor festivaluri.

Watumi debuteaza exploziv cu o parada la care participa atat profesionisti cat si voluntari; parada porneste din dreptul Teatrului “Sica Alexandrescu,” inainteaza catre str.Eroilor apoi str.Muresenilor, pana in Piata Sfatului unde Paula Seling va sustine un concert extraordinar.

Experimentam dramaturgi si forme clasice ale dramaturgiei, nu numai in teatru, ci si in spatii neconventionale, in aer liber, in cafenele, pe terase, dar mai ales in parcuri si pe strada… Publicului WFF i s-au pregatit peste 35 de spectacole la sectiunea teatru, cu mai bine de 70 de reprezentatii, printre care multipremiatul „Doodri Doodri” al companiei Changpa din Coreea de Sud, Teatrul din Turcia – Actor Studio Antalya Regional Theater, cu spectacolul „The Fire and the Betrayal”, Anca Sigartau si 1-Q Sapro cu spectacolul Teatrului Metropolis, Bucuresti – „Cum m-am lasat de gandit”, Trupa AL NostruM, cu „Teatru Sport” si „OM.ON.OFF.”, Compania Dell’ Arte cu spectacolul „Alice”, spectacole de improvizatie cu Improvisneyland, spectacolul „3 Nopti cu Madox” de Matei Visniec, Stand-up Comedy cu Tiberiu Popovici de la Cafe Deko, si lista continua.

mai multe www.watumi.ro

Come and play!:D

31 mai 2009-nu e chair ziua copiilor dar e motiv de sarbatoare:D

Locul de joaca: Parcul Central, in apropierea sediului Universitatii de Arta si Design, langa statuia lui Octavian Goga.

LE: si ceva poze de la locul de joaca Mirakolix(poze)

Bufonul la castel

28 Mai 2009-Bontida

Cu voiosie spre pneumonie

Vorbesc cu Anna pe net. Tocmai iesise de la dus. “un dus, hm… o idee buna.”

Ma pregătesc temeinic, îmi iau gelul de dus, samponul, şlapii de dus, si ca si in generic… cu voioşie spre pneumonie.

Intru in baie. “Frig domnle’, frig”.

Intru la dus. Dau drumul la apa si…. astept.

“pic pic pic” Dusul isi bate joc de mine. Ma pregatesc sa abandonez, ies din “cabina de dus” si ma lovesc de oglinda. “Parul asta trebuie ori ras, ori spalat” intru inapoi, fac trei cruci de “Doamne ajuta!” si dau drumul iar la apa.

“pic pic” hmmm…parca data trecuta erau trei picuri. Nah fie cum o fi, paru ii o catastrofa, iar eu parca, parca simt ca put. Trebuie rezolvata problema. Imi ud parul, sperand sa termin pana la dimineata la 8 cand trebuie sa plec la facultate. Il samponez si dau iar drumul la apa.
Ca sa vezi! Dusul “pisa” apa ca un bătrân bolnav de prostata. Fericire maxima! Yes yes yes! O sa mă clătesc. Încrezătoare imi iau avant… si … blesteme!… Apa gheata! Ma uit la baterie, ca poate intr-un moment de neatentie, am pus eu sa fie rece. Nu. Bateria era data la maxim pe apa calda- fierbinte. Nu, nu. Luxul e pentru cei bogati. Iar apa calda curenta si serioasa a devenit un lux pentru mine.

Ma enervez bine de tot si imi promit sa nu mai fac dus never ever again pana cand nu dau de luxul acela. Imi clatesc in limita bunului simt parul, cu apa cand rece si pisatoare, cand cu un, doi sau (in momentele de lux ale existentei mele) trei picuri de apa calda(i-as spune calaie dar poate se va simti ofensata si data viitoare ma va lasa asa, in plata Domnului si a apei reci.) Imi dau seama ca niciodata nu voi putea clati parul perfect, dar ma consoleaza gandul ca orice sarac ghinionist trebuie sa aiba si paduchi. Ca doar samponul neclatit duce la paduchi si la matreata. Minunat.

Termin cu parul si dau sa ma spal. Ma geluiesc si zoiesc bine, cu aceasi apa rece, si cand dau sa ma clatesc apa intra in vacanta. Si aia rece, si aia calda. Stau asa, astept, injur.
“Frig frig frig frig frig” La un moment dat, un picur isi face aparitia. O speranta de a parasi aceasta camera a toturii, unde dispare orice urmarespect de sine (ce om care se respecta se injoseste in asa hal incat se umileste in fata unei ape calde curente- nu chiar curente si nu intotdeauna calda) Ma clatesc pe jumatate cu un doi trei picuri, ma enervez, ma sterg cu prosopul, intind pe mine zoiul pana nu se mai vede(dar inca se simte) si plec injurand. O sun pe o amica de la etajul intai:”Ai apa la dus?” Raspuns: “Da de unde. Camin draga, camin”
Adunandu-mi nervii imi aduc aminte ca maine Ramona are un examen partial. O sun. “Ce faci?” Raspuns: “Bineee.Am facut o baie calda si ma bag in pat”.

Heblu

constatare

un brad mare mare a “rasarit” din asfalt. ce asfalt roditor avem!

incoerenta 2-colaj

*tic-tac!*

miercuri

*tic-tac!*

inchide ochi si incearca sa visezi! …sau iesi!….
tot miercuri?
tot.fugi! fugi! fugi!

tot miercuri?

tot.

*aer, asfalt, bomboane din foc, foc din zahar verde, euforie, heroina, tic-tac, tic-tac.*

tot miercuri?

tot.

* aer, euforie, paranoia,….asfalt.*

tot miercuri?

tot.